Un retreat poate fi o evadare care îți dă șansa de a te înțelege mai bine

Două surori, Alina și Laura, ghidate de un tată, căutător de liniște și povești, au pornit împreună pe un drum puțin bătătorit pe meleagurile noastre: cum e să construiești o locație pe colina unui deal și să-i spui retreat, într-o țară frumoasă dar pe alocuri zgomotoasă, cu oameni indeciși între frenezia autoexpunerii sub orice formă și tăcerile prelungi în pauzele dintre postări, când sufletul cere tihnă, mai mult decât orice? Cel mai probabil, zgomotul interior și zgura pe care viața o lasă în noi trebuie din când în când reciclate… iar pentru asta e nevoie de un spațiu anume, de o liniște dumnezeiască, de un spectru de culoare pe care să-l mijești în zare și de un loc unde îți lași tot balastul.

Ce înseamnă conceptul „retreat” și cui se adresează? „Retreat” ar putea fi o simplă tabără departe de agitația orașelor. Ar putea fi o detoxifiere pe baza unui program de alimentație sănătoasă sau o reechilibrare adusă de câteva ședințe de yoga; o escapadă care să te ajute să scapi de tensiunile de zi cu zi. Ar putea fi sesiuni cu profesioniști care să îți ofere oportunitatea de a reflecta asupra vieții tale și de a învăța practici mai sănătoase pentru viață.

Acesta a fost gândul cu care ați pornit la drum când ați pus pe hârtie planurile pentru un chalet la munte? Primul gând a fost că ne vom adresa în special turiștilor străini, englezi și americani. Pe atunci consideram că aceștia sunt cei mai interesați de Castelul Bran și de mitul lui Dracula. Am avut ani în care am fost foarte solicitați pentru cursuri de yoga, tabere de dezvoltare personală. Înainte de pandemie, în lunile de vară, aveam spre 90% grad de ocupare doar cu turiști străini. De anul acesta ne-am propus să ne reîntoarcem la ideea inițială de tabere de dezvoltare personală, yoga, spiritualitate. Serenitatea locului este cel mai bun atu atunci când îți dorești să aduci oamenii într-un retreat.

Ce caută astăzi turistul român după atâția ani de hoinărit prin lume? Cred și sper că își dorește calitate la un preț corect. Noi am văzut o schimbare în comportamentul turiștilor care ne calcă pragul după perioada pandemică. Înainte se cereau și camerele mai ieftine. Acum ni se solicită în special camerele mai scumpe și cu cea mai bună vedere. Cumva, pare că turiștii au hotărât să devină mai exigenți cu ce primesc în timpul pe care îl petrec în perioadele de relaxare și sunt dispuși să plătească un preț mai mare pentru condiții mai bune.

Ce vă spun cel mai des oamenii când se reîntorc în locația dumneavoastră? Ce-i cheamă înapoi? Oamenii vin pentru liniște, peisaje și servicii. Ne place să comunicăm cu oaspeții noștri, ne place să fim gazde bune pentru a oferi o experiență plăcută. Peisajul este apreciat în unanimitate. Mâncarea noastră este foarte apreciată, iar serviciile de curățenie sunt impecabile. Acum mă raportez și la notele și comentariile primite prin intermediul anumitor site-uri. În ultimul timp primim tot mai multe aprecieri legate de bibliotecă, de liniștea de acolo și de peisajul de vis, de oferta mare de cărți.

Ați creat cea mai cochetă sală de lectură dintr-o vilă montană. Cum v-ați gândit să faceți asta într-o lume în care pare că nimeni nu mai citește…? Cine vă furnizează cărțile? Mie îmi place să citesc. Mi-aș dori să citesc chiar mai mult decât o fac în prezent însă timpul nu îmi permite. Am fost crescută într-o casă cu bibliotecă pe un întreg perete. Am cumpărat mereu cărți pentru copiii mei. Singura rugăminte pe care nu le-am refuzat-o niciodată a fost aceea de a le cumpăra o carte chiar dacă poate mi se părea scumpă la momentul respectiv. Foișorul unde am amenajat biblioteca este de când am construit vila, însă acum câțiva ani mi-a încolțit ideea de a organiza o bibliotecă aici. A fost un drum destul de greu – am avut ceva încercări până să reușim să o mobilăm deși este un mobilier simplu acum. Am visat la ceva mai complex însă nu s-a concretizat, din păcate. Am încercat să colaborăm cu niște edituri însă nici acest proiect nu a avut finalitate. Cărțile sunt cumpărate de mine. Achiziționez cât pot de des… Am început să mai primim și de la oaspeți. Eu mă bucur pentru fiecare carte care intră în bibliotecă, fie că e cumpărată, fie că e primită. Așa cum mă bucur de fiecare carte care este luată din bibliotecă de oaspeții noștri. Încurajez cititul, mai ales în rândul copiilor și al adolescenților. Acolo știu că se plâng mulți părinți. Cărțile se pot lua și acasă cu rugămintea să se întoarcă în bibliotecă. Legat de ideea de a avea o bibliotecă, sunt oaspeți care mă întreabă de ce nu am amenajat o cameră acolo ținând cont de faptul că vederea este spectaculoasă. Știu că o cameră ar fi adus bani, pe când biblioteca este o sursă de cheltuieli. Dar pentru mine este o bucurie imensă faptul că oaspeții îmi cer cărți. Orice minut petrecut cu o carte în mână înseamnă un minut în minus în fața telefonului sau a televizorului. Acesta este un lucru important: să găsim cartea potrivită.

Transylvanian Inn arată exact așa cum v-ați dorit sau pe parcurs a suferit modificări, au apărut lucruri noi, au dispărut altele? Vila arată în mare așa cum am plecat cu ea la drum deși sunt ceva ani de atunci. Grădina a suferit modificări. Am mărit-o și acum folosim fiecare treaptă a ei. Au fost și sunt multe provocări și cu terenul care este în pantă. Mai avem de lucru și știu că se vor finaliza în pași mărunți. Nu este ușor să ai grijă de o grădină atât de mare fără un om dedicat în permanență. În interior am mai modificat prin camere și încercăm să aducem îmbunătățiri în fiecare an. Ne dorim să ridicăm standardul și să avem un design interior uniform.

În ultimii ani, din ce în ce mai mulți români aleg să-și trăiască viețile conștient de clipa prezentă punând mai mult accent pe sănătatea sufletului. Organizați sesiuni de mindfulness? Uneori suntem doar gazdă pentru evenimente de dezvoltare personală, yoga, relaxare și conectare. Am organizat și eu două evenimente de acest fel și va mai urma unul în luna ianuarie. Acolo sunt gazdă și pun umărul la desfășurarea evenimentului. Au fost momente când am fost și gazdă și participant la evenimentele organizate la noi.

Turiștii străini găsesc ceea ce caută? Majoritatea turiștilor străini sunt foarte încântați atunci când ne calcă pragul. Părerea mea, formată în ani, este că turistul străin se bucură mai mult de lucrurile mărunte decât o face turistul român. Mulți turiști străini aleg să savureze un vin bun și să se bucure de peisaj în marea de liniște și foarte puțini comentează de starea infrastructurii din România sau de scurtul drum pietruit care duce la vila noastră. Nu aș vrea să generalizez… este doar o părere formată din experiențele pe care le-am avut. Îmi amintesc că acum un an aveam un turist american care se bucura în tihnă de micul dejun pe terasa restaurantului într-o dimineață însorită de primăvară. M-a întrebat cum este să te trezești în fiecare zi în acest colț de rai. Atunci am realizat mai mult ca oricând că poate nici eu nu mai apreciez atât cât ar trebui ceea ce avem noi aici. Pentru că în final asta avem: peisaj magnific, culori din șevaletul lui Dumnezeu, mai ales primăvara și toamna, și foarte multă liniște.

Este greu de administrat un astfel de retreat pentru o piață de nișă? Care este cea mai mare provocare? Nimic nu este greu atunci când faci ce îți place. Știu că sună ca un clișeu însă exact așa simt… Eu am intrat într-o profundă transformare în ultimii ani. Mă interesează să citesc, să cunosc, să particip la tabere de dezvoltare personală și yoga. Apreciez tot mai mult oamenii spirituali, oamenii care își doresc să se relaxeze, să se dezvolte. Ca atare, nu poate decât să mă bucure când aceștia aleg să organizeze diverse evenimente în vila noastră. Piața taberelor de relaxare este în continuă dezvoltare, mai ales după perioada pandemică. Sunt tot mai multe persoane care aleg să se retragă din rutina de zi cu zi, persoane care aleg să ia o pauză de la muncă sau de la programul încărcat, oameni care se recuperează după dezamăgiri sau pierderi. Provocare? Tranziția de la turismul individual, așa cum am avut în special în această vară, la evenimentele de grup. Și să ne facem cunoscuți pe segmentul acesta specific de către organizatorii care se ocupă de evenimente de relaxare și conectare. Cea mai importantă lecție este că am învățat că nu suntem pentru toată lumea. Tocmai de aceea mă bucur că atunci când am găzduit grupuri, am avut evenimente reușite, fără excepție.

Când credeți că vom conștientiza cu toții că goana nebună după zgomot și senzațional ne afectează viețile într-atât încât îi vom pierde sensul? Un astfel de loc retras la munte este o binecuvântare sau un secret? Eu cred că mulți oameni au conștientizat deja asta. Un retreat îți poate oferi timpul liber de care ai nevoie, poate fi o evadare care îți dă șansa de a te înțelege mai bine. Mulți ne luptăm cu stresul, cu încrederea în sine, poate chiar cu găsirea drumului nostru în viață. Într-o tabără de dezvoltare personală sunt profesioniști care te pot îndruma în călătoria ta. Poți face meditații ghidate, cursuri de yoga, discuții pentru gestionarea stresului. Fiecare tabăra sau eveniment este organizat pe o anumită temă. Noi am avut un eveniment de relaxare cu distracție, networking și multă ciocolată și prosecco. Așa că, nu este vorba numai de yoga sau mindfulness. În final, ne dorim ca oaspeții noștri să se relaxeze, să se bucure de mâncare bună într-un peisaj de vis cu multă liniște. Această relaxare poate să fie cu un smoothie de fructe, o salată delicioasă, un desert fără zahăr… Și de ce nu, chiar cu o vișinată bună lângă un foc de tabără. Noi sperăm ca acest loc să fie o binecuvântare pentru toți cei care ne descoperă…