cele mai frumoase orașe din România, dar și reprezentativ pentru istoria și cultura românească.

Piața Sfatului cu frumoasele ei case cu arcade ar putea spune multe povești, precum și că în piață a existat Stâlpul infamiei, unde au fost judecate și vrăjitoarele și se aplicau   public   pedepse   corporale   vinovaților   de   diferite   fapte.  Târgurile   au   fost organizate aici de sute de ani, fiecare marfă avându-și locul ei. În timp s-au păstrat câteva din denumirile caracteristice de atunci: Târgul Grâului, Târgul Cailor, Târgul Boilor, Șirul Florilor, Șirul Fructelor, Șirul Inului, Șirul Botelor. Lunea și mai ales vinerea dimineața erau zilele destinate târgurilor.  Dintre legendele legate de Piața Sfatului s-a păstrat și una care povestește că acolo ar fi fost pedepsită Katarina, o tânără de 17 ani, marea iubire a lui Vlad Țepeș. Vinovată de a se fi îndrăgostit de un bărbat însurat, Katarina a fost dusă în Piața Sfatului și tunsă, dar în cele din urmă a fost eliberată.

Biserica Neagră, imaginea ei e copleșitoare și ți se întipărește pe retină coborându-ți în suflet pentru totdeauna. Sunt șase sute de ani de când clopotele Bisericii Negre răsună în fiecare duminică.  Această  este centrul spiritual al comunității săsești din Brașov, fiind în același timp cea mai de seamă scenă a reformei ecleziastice din Transilvania și leagănul culturii umaniste pentru regiune.

Edificiul măsoară 89 de metri lungime și 38 de metri lățime, dimensiunile sale considerabile permiţând participarea la slujbe pentru circa 5.000 de persoane.

Strada Sforii  este o  străduță îngustă între străzile Cerbului și Poarta Schei a cărei existență este atestată în documentele din secolul XVII, a fost un simplu coridor de trecere între Poarta Schei și Piața Sfatului.  Legenda spune că în perioada medievală, aici se ascundeau tinerii îndrăgostiți ai căror părinți nu erau de acord cu relația lor.Legenda care a rezistat peste ani spune că tinerii îndrăgostiți care se sărută pe Strada Sforii sunt destinați să rămână împreună toată viața.

Prima școală românească din Transilvania  se află în Braşov, în interiorul curții Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Scheii Brașovului, care începe chiar de la porţile Ecaterina şi Schei ale Cetăţii Braşovului. Aici s-au ţinut primele cursuri de limba română, în 1583, iar diaconul Coresi şi-a putut tipări primele cărţi în limba română,   în   Transilvania.   Actuala   clădire   datează   din   anul   1760,   fiind   declarată monument   istoric,   alături   de   întreg   ansamblul   arhitectural.   În   prezent   edificiul adăpostește “Muzeul Prima Școală Românească”.

Tâmpa  este   un   munte   care   aparține   de   masivul   Postăvaru,   localizat   în   sudul Carpaților   Orientali   și   înconjurat   aproape   în   totalitate   de   municipiul   Brașov.   O drumeție de neuitat, plină de aer curat și natură în toate formele ei, la sfârșitul căreia vă puteți bucura de o priveliște minunată către Brașov.

Poiana Brașov este cea mai renumită stațiune pentru sporturile de iarnă din România și totodată un important centru turistic internațional. Ea dispune de 9 pârtii de schi, cu grade diferite de dificultate, iar aerul de aici este pur și simplu un medicament natural pentru   suflet   și   nu   numai,   fiind   puternic   ozonat,   lipsit   de   praf   si   particule   care provoaca alergii este recomandat pentru tratarea diferitelor probleme de sănătate.

Tot în Poiana Brașov puteți găsi Centrul de echitatie ” Spiritul Cailor“, un loc în care veți învăța cum să iubiti natură alături de cei 10 cai cu boturi catifelate care vă așteaptă să le dați morcovi și să vă poarte în excursii prin locuri unde vă puteți conecta cu natura.

Aflată  în  Piaţa  Sfatului,  Casa  Negustorilor  era  destinată  comerţului  şi  a  breslei batusilor. „Batus” era denumirea dată micilor negustori, care aveau ca îndeletnicire comerţul cu amănuntul.  Arhitectura Casei Negustorilor a avut cel mai mult de suferit în urma marelui incendiu din anul 1689, iar aspectul actual a fost dobândit odată cu restaurările petrecute în perioada 1759-1847. După dispariţia breslelor, edificiul a avut alte întrebuinţări, astăzi, în el fiind amenajate un restaurant, o cafenea şi nişte galerii comerciale.

Cetățuia  a   slujit   drept   adăpost   pentru   brașovenii   nevoiți   să   fugă   din   calea habsburgilor. Neșansa face ca garnizoanele habsburgice să ocupe cetatea, și, astfel instalați, au asuprit vreme îndelungată orașul.  Cetatea este ca un labirint de străduțe destul de reduse ca număr, dar suficient cât să-i dea un farmec aparte.